miercuri, 12 iunie 2013

INFINITUL IUBIRII: Testament

INFINITUL IUBIRII: Testament:      „Am optzeci și unu de ani. Atâția împlinesc în curând. Niciodată n-am visat să fiu astfel aniversată. Mă simt onorată că după douăze...

Testament

     „Am optzeci și unu de ani. Atâția împlinesc în curând. Niciodată n-am visat să fiu astfel aniversată. Mă simt onorată că după douăzeci și trei de ani, un grup de poeți și-a ales ca emblemă numele unei cărți de-ale mele.
     Am citit antologia pe care ați făcut-o și trebuie să vă spun că am găsit acolo o adevărată poezie – poezie care are sens, are idei, are sentimente, adică ceea ce cer eu de la o poezie.
     Mi se pare semnificativ ca această seară se petrece la Biblioteca Națională, ceea ce putem să considerăm că este o reușită a vieții intelectuale; avem în sfârșit o Bibliotecă Națională.
     În încheiere, nu pot să vă spun decât:
Doamne, ocrotește-i pe români!“


                  Ileana Vulpescu – 17 mai 2013

luni, 10 iunie 2013

Infinitul iubirii





     Respect, respect, respect și prețuire... Am spus de fiecare dată, o spun de câte ori am prilejul... Nu pot trece cu indiferență... A fost ușor, a fost greu, nimeni nu spune... Știu un lucru: nu am fost învinsă la tăcere... Așteptam ca fiecare antologist să-și exprime părerea... Au făcut-o prea puțini... Așteptam de la cei care au ținut această carte în mână... Acel sentiment de bucurie trebuie că a existat...
     Infinitul azuriu a strălucit în ochii noștri și ne-a oferit rodul lui...
În peisajul pașnic al Artei conversației, a pătruns în pas liniștit...
O prețuiesc și, pentru prima oară, o spun cu ochii care surâd în nuanța de un albastru strălucitor: frumoase zile a avut această carte; frumoase zile și neuitate. Iar eu, îmi aduc aminte de ceea ce spunea Stella Anghel despre poemele mele prezentate în confruntare:
    „Trebuie să reciteşti textele ca să înţelegi că sunt autentice. Prima ipostază a autenticului vine din ideea că păcatul unei iubiri ar putea fi biruit doar în spaţiul unde roua creşte din puritatea dimineţilor. („Cu iubiri“) Urmează ideea risipirii ca fanare a toamnelor concrete şi spirituale, supuse unei metamorfoze imaginare, în care umbra păstrează urmele unor trăiri sensibil evocate. Finalul salvează fiinţa prin puterile dorului, acolo unde acceptarea de a te risipi este un catharsis premeditat şi senin. În „De sunt“, ființa /poezia reprezintă simboluri mitologice; orfism, panism... În „Dor“ aflăm un motiv popular prelucrat la alt nivel; dorul este un idol al poetului cutreierat lăuntric de sensibilităţi concepute ca fără leac; dorul cuvintelor (LOGOSUL), al icoanelor (SACRUL), al apelor (GENEZA). Simplitatea conceptelor este aparentă, îndeamnă să citeşti confortabil, dar să distingi profunzimea semnificaţiilor. Frumos, ELI, felicitări!“
Mulțumesc, Stella.
Mulțumesc, dragi prieteni.


vineri, 24 mai 2013

Vise împlinite


     Vise împlinite, lansări de carte – momente importante, momente unice
Împreună, însoțindu-ne bucuriile, împlinirile, să le fim mângâiere, fie și pentru o clipă;
a fost un vis frumos printre flori, zâmbete și un alt răsărit;
a fost un zbor în casa gândurilor, a liniștii, a iubirii;
au glăsuit cu dragoste și dor, aici, la
Biblioteca Națională a României, într-o întâlnire antologică a iubirii:
Alin Cucuruzan, Cluj – „Versuri eftine și bune“
Cătălina Munteanu, Galați – „Ofrandă la capăt de drum“
Constantin Cristescu, Botoșani – „Zâmbete fără impozit“
Daniel Dăian, Deva – „Ultimul Dumnezeu“
Elena Valeria Ciura, Ocna Dej – „Poezii pentru cei mici, mămici, tătici și bunici“
Gabriel Gherbăluță, Galați – „Lasă-mă să te iubesc“
Gheorghe Luchian, Dej – „Satul Bohotin și oamenii săi“ și „Moștenirea Doamnei Miclescu“
Ioana Burghel, Motru – „Hoața de maci“
Marian Malciu, Slatina – „Dor de Bucovina“
Mariana Mihai, București – „Puterea simplității“
Marius iulian Zinca, Pitești – „Cuvinte (a)mestecate“
Melania Grozavu, Focșani – „Fraze lungi“
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc – „Anotimp (i)legal – lumina“ și „Cerșetorii de stele“
Ovidiu Vasile, Cluj – „Versuri eftine și bune“
Vera Drăgoi, București – „Camino – 800 kilometri pe jos“
și
Daniela Toma, București – „Mă numesc Doi“ și „Plânge timpul în palme“;
voluntar generos, sprijin real în organizarea expoziției de carte –
Eveniment aniversar Ileana Vulpescu și „Infinitul iubirii“, 17 mai 2013.

Cu prețuire, mulțumesc.

Voluntarul inocent


     Ai stat lângă această Doamnă în adevăratul sens al cuvântului, pe care Dumnezeu o privește cu multă căldură. Este Doamna Artei conversației - Doamna de la numărul 10 – un loc binecuvântat, unde ne-am rătăcit printre pașii celui care păstrează un dor de iubire, de mare, de desăvârșire... 
     Este Doamna care ne îndeamnă să fim sănătoși la trup și la minte, să visăm la o altă zi de vineri, la un mai prietenesc, tot în acest palat al artei. Mi-ai fost sprijin real, în pregătirea acestui spectacol; m-ai susținut cu timp, efort și curaj.
     Îți mulțumesc din suflet, Florentin Streche.
     Prietenia ta mă onorează.
     Respect și prețuire

joi, 23 mai 2013

Prietenie



     De această dată, e altfel... Nestăpânit, pus pe gânduri. să judece fără părtinire, să fie ce a fost, să cântărească fiecare silabă, contemplând spațiile luminoase - cu smerenie, în fața durerii, tivită cu flori de câmp - în fața vieții, ce rămâne o taină; privește, însetat, cum curge nisipul printre degete…
     Și de această dată, Arta conversației mulțumește poetului Marius Iulian Zinca pentru participarea la Spectacolul aniversar Ileana Vulpescu și „Infinitul iubirii“.

Pe aceeași punte



     Un spectacolul oferit de discipoli eminenți, privit şi trăit la intensitate maximă, care ne-a însufletit într-o horă a bucuriei, într-o clipă de iluminare, dedicată unei Troițe Vii a literaturii române – Ileana Vulpescu.
     Împreună, ne-am dat mâna, reînviind miracolil iubirii.
     Cele mai alese gânduri de respect și prețuire, vă rog, să le adresați discipolului meu, azi, profesorul vostru...
     Rolul pe care l-ați interpretat să constituie un reper pentru toate câte vor urma.
     Arta conversației mulțumește actorilor-studenți:
Iulia Cărnaru, Alexandra Niță și Adrian Lepădatu